Slujbele bisericești sunt o parte normală a vieții creștine. În întreaga lume, credincioșii se adună regulat ca biserici locale. Dumnezeu chiar ne-a poruncit să facem acest lucru – vezi Evrei 10:25. Dar ce se întâmplă exact într-o slujbă bisericească?
Unele elemente standard
Există o mulțime de variații între slujbele bisericești. Unele sunt foarte formale și urmează cu strictețe o liturghie cu multă ceremonie și ritualuri. Altele sunt mai informale. Unii credincioși se adună într-o sufragerie, alții în clădiri mari ale bisericii. Unele congregații constau doar dintr-o mână de oameni, altele au mii de membri. Cum arată un serviciu bisericesc, depinde – printre altele – de mărimea congregației, de cultura locală și de confesiunea bisericii. Dar există anumite elemente care apar în majoritatea slujbelor bisericești.
Rugăciune
Așa cum rugăciunea este o parte normală a vieții personale a creștinului, ea este un element standard în slujbele bisericești. La urma urmei, credincioșii nu se adună doar pentru a se întâlni, ci și pentru a-L întâlni pe Dumnezeu Însuși. Isus a promis în Matei 18:20: ’’Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. Rugăciunea este un mijloc de a ne exprima lauda, de a mulțumi lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale și de a cere ajutorul Său. Deoarece mulți oameni sunt adunați într-o slujbă bisericească, este, de asemenea, un prilej deosebit de bun de a ne împărtăși nevoile cu alți credincioși și de a ne ruga unul pentru celălalt.
Citirea Bibliei
Cuvântul lui Dumnezeu are un loc central în slujbele bisericești. De obicei, una sau mai multe părți din Scriptură sunt citite cu voce tare. Părțile citite ar putea fi determinate de un program de lectură sau alese de pastorul care va ține predica. Cei care participă pot citi în Biblie. Citirea Bibliei este importantă, deoarece este mijlocul principal prin care Dumnezeu vorbește în zilele noastre. ’’Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător’’ (Evrei 4:12), și ’’omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul’’ (Deuteronom 8:3).
Predică
Serviciul bisericesc este, de asemenea, o modalitate excelentă de a primi învățături de la cineva care știe multe despre Biblie. În multe biserici, există pastori hirotoniți care au studiat teologia pentru a dobândi o înțelegere mai profundă a lui Dumnezeu și a Bibliei. Ei transmit aceste cunoștințe celorlalți credincioși, ținând o predică. În alte biserici, o predică este ținută nu de pastori hirotoniți, ci de membrii bisericii.
Într-o predică, predicatorul poate explica o porțiune biblică oferind informații istorice de fond, explicând structura lingvistică a unui text și stabilind o legătură între diferite porțiuni din Scriptură și așa mai departe. De asemenea, el încearcă să aplice Cuvântul lui Dumnezeu publicului său. La urma urmei, Biblia nu este doar o carte istorică, iar predica nu este doar o lectură explicativă. Este vestirea Evangheliei. Dumnezeu vorbește și prin predică.
Cântatul
Un alt element standard al multor slujbe bisericești este cântatul. Uneori, acest lucru este făcut de un cor sau de o formație, dar de multe ori întreaga congregație cântă împreună. Se pot cânta psalmi, imnuri vechi sau cântece moderne de închinare, cu sau fără acompaniament muzical, cu sau fără dans – există o mare varietate de opțiuni, dar toate acestea sunt menite să se închine lui Dumnezeu și să exprime laudele, mulțumirile sau durerile oamenilor.
A cânta împreună are rădăcini vechi biblice și este încurajat de versete biblice cum ar fi Psalmul 96:1-2: ’’Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului! Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui’’ și Coloseni 3:16: ’’Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.’’
Cina Domnului
Un element recurent în mod regulat al slujbelor bisericești, deși s-ar putea să nu se facă în fiecare săptămână, este Cina Domnului (numită și Împărtășanie sau Euharistie). Aceasta este o ordonanță instituită de Însuși Isus (vezi 1 Corinteni 11:23-26). Credincioșii mănâncă o bucată de pâine și beau puțin vin, reprezentând trupul și sângele lui Isus. Isus a poruncit în mod explicit: ’’Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El’’ (1 Corinteni 11:25-26).
Modul în care este sărbătorită Cina Domnului, poate varia. În unele biserici, credincioșii stau literalmente în jurul unei mese – așa cum au făcut Isus și ucenicii Săi atunci când a fost instituită prima rânduială. În alte biserici, paharul cu vin și pâinea sunt transmise în timp ce oamenii rămân pe locurile lor. În slujbele romano-catolice, un preot distribuie pâinea oamenilor.
Botezul
A doua ordonanță importantă este botezul. Acest lucru poate face parte, de asemenea, dintr-o slujbă bisericească, desfășurată în interiorul clădirii bisericii sau undeva în aer liber. Botezul este poruncit de Isus în Matei 28:19: ’’Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.’’
Spre deosebire de Cina Domnului, botezul este o rânduială care are loc o singură dată. În multe biserici, oamenii sunt botezați când devin membri ai unei biserici pentru prima dată. Unele biserici botează copii mici care aparțin congregației, altele botează numai adulți. Botezul este un semn exterior al iertării lui Dumnezeu și al primirii unei noi vieți în Isus Hristos.
Colecta / jerfta
Multe biserici colectează bani sau jertfe în timpul sau după slujbele lor. Acești bani sunt utilizați pentru a acoperi costurile bisericii locale, cum ar fi administrarea clădirii bisericii, plata pastorilor și așa mai departe. Colecta poate fi, de asemenea, utilizată pentru a oferi ajutor financiar membrilor săraci ai bisericii sau pentru proiecte de evanghelizare și caritate.
Binecuvântare
Când slujba bisericii s-a încheiat, oamenii sunt de obicei salutați cu o binecuvântare, de exemplu binecuvântarea lui Aaron din Numeri 6:24-26: ’’Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!’’
Unitate în diversitate
După cum s-a spus mai sus, există o mulțime de variații între slujbele bisericești. Dar în toată această diversitate, există „unitatea Duhului”. ’’Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi’’ (Efeseni 4:4-6).
Peste tot în lume, într-o mare varietate de culturi și confesiuni bisericești, oamenii se adună în numele lui Isus, ’’să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu’’ (Efeseni 3:16-19).