Dumnezeu l-a creat pe Adam și l-a pus în Grădina Edenului. Atunci când i s-a încredințat sarcina de a numi toate fiarele câmpului și păsările cerului, Adam a descoperit că nu există un ajutor potrivit pentru el (Geneza 2:19,20). Așa că Dumnezeu a format o femeie dintr-una din coastele lui Adam și a adus-o la om, care a exclamat: ’’Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea!’’ (Geneza 2:23). Bărbatului și femeii li s-a dat stăpânire peste creație și amândoi erau creați după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Femeia l-a ajutat și l-a completat pe bărbat iar împreună au format o unitate prin legământ, devenind ’un singur trup’’ (Geneza 2:24), care se referă și la actul sexual.
Căderea a afectat relația bună
Căderea a afectat relația bună dintre bărbat și femeie iar bărbatul a ajuns să ’stăpânească’ peste femeie (aceasta nu a fost o poruncă, ci mai degrabă o consecință a păcatului). Lipsa de respect a apărut în relație și este găsită în multe căsnicii în toată lumea. Dar în Noul Testament, soțiile sunt îndemnate să-și respecte soții și să-și cinstească soții ca lider al familiei (Efeseni 5:22). Asta înseamnă că soția îi oferă soțului ei loc pentru a ghida familia în mod spiritual și în mod practic. Ea îl tratează cu respect și îl susține acolo unde este nevoie. În acest mod, soțul și soția reflectă relația prin legământ dintre Cristos și biserica. Bărbatul se referă la Cristos iar soția se referă la biserică. Cristos S-a dat pe Sine Însuși pentru biserică, la fel și soțul ar trebui să-și iubească soția ca pe propriul său trup (Efeseni 5:25-28). Iar soția ar trebui să se supună soțului ei așa cum biserica se supune lui Cristos. Pentru amândoi parteneri în căsnicie, nu este loc pentru egocentrism.
Comportamentul respectuos și pur
Dumnezeu se bucură de soțiile care practică ’comportamentul respectuos și pur’. I-ar putea câștiga chiar pe bărbații lor care nu cred în Dumnezeu (1 Petru 3:2). Dumnezeu se bucură de ’’curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit’’, este de mare preț în ochii Lui (1 Petru 3:4). Astfel de femei își pun nădejdea în Dumnezeu, fac binele și nu se tem de nimic înspăimântător datorită încrederii lor în Dumnezeu (1 Petru 3:6). Bărbaților li se poruncește să-și onoreze soțiile, ele fiind moștenitoare cu ei în harul vieții (1 Petru 3:7).
Inițiativa proprie și conducere
A fi un ajutor al soțului sau a avea un spirit blând și liniștit, nu înseamnă că soția nu poate lua inițiativa pe cont propriu sau nu poate exercita nicio conducere. În Proverbele 31, este pictat un portret al unei soții care a cumpărat un ogor (versetul 16), desfășoară activități comerciale (versetul 24), își conduce cu îndemânare gospodăria (versetul 15) și predă învățături cu înțelepciune (versetul 26). Ea este lăudată ca fiind „mult mai prețioasă decât mărgăritarele” (versetul 10), lăudată atât de soț, cât și de copii (versetul 28). Aceasta pentru că ea nu încearcă să ia rolul soțului ei, ci pentru că „îi face bine și nu face rău, în toate zilele vieții ei” (versetul 12). Inima soțului ei „are încredere în ea și el nu duce lipsă de venituri” (versetul 11). Un soț care are încredere deplină în soția sa și o laudă, este un soț care se simte respectat și iubit. Soțul are o poziție de onoare în cadrul societății sale: este „bine văzut la porți când șade cu bătrânii țării” (versetul 23) – o poziție întărită de excelența soției sale.
Deci, asta este pe scurt ceea ce spune Biblia despre a fi soție: o femeie care își ajută și își susține cu fidelitate soțul, îl respectă, îl iubește și are o relație sexuală cu el și cu nimeni altcineva. Ea este egală cu soțul ei în ochii lui Dumnezeu (Galateni 3:28, 1 Petru 3:7), dar are o poziție unică în căsnicia ei, la fel cum soțul ei are propria sa poziție în căsnicie. Ei reflectă împreună relația prin legământ dintre Cristos și biserică (Efeseni 5:22-32).