Coronavirusul (COVID-19) se răspândește rapid pe tot globul. În tot mai multe țări, viața de zi cu zi este puternic afectată și multe persoane se îmbolnăvesc. Din ce în ce mai mulți oameni se tem de ceea ce li s-ar putea întâmpla personal sau societății în general. Mulți se întreabă: unde este Dumnezeu în toate acestea? Cum trebuie să reacționăm în calitate de creștini?
De ce permite Dumnezeu să se răspândească coronavirusul?
Epidemia de coronavirus este ceva nou, dar întrebarea „De ce Dumnezeu permite ca astfel de lucruri să se întâmple?” este aceeași. Există multe boli, cutremure de pământ, inundații, secete și așa mai departe, care aparent nu sunt împiedicate de Dumnezeu. Deși El este atotputernic, El permite să se întâmple lucruri rele. Dar de ce?
Răspunsul scurt este că toată această suferință este cauzată de păcatul uman. Când Dumnezeu a creat lumea, totul a fost foarte bun. Nu au existat dezastre naturale sau boli (virale). Dar când păcatul a intrat în lume, acest lucru a venit cu consecințe tragice. Durerea, bolile, inutilitatea și moartea au devenit o parte a vieții umane „normale”, deoarece blestemul păcatului a corupt creația bună a lui Dumnezeu la scară largă.
Pavel scrie în Romani 8:20-23: „Creaţia a fost supusă deşertăciunii, nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o, în nădejdea că şi creaţia însăşi va fi eliberată din robia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. Şi nu doar creaţia, ci şi noi înşine, care avem primul rod, adică Duhul, gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre.”
Dumnezeu permite suferința ca urmare a păcatului uman. Chiar și creștinii care sunt mântuiți de mânia lui Dumnezeu, crezând în Isus, nu scapă de această corupție fizică cauzată de cădere. Dar acest lucru nu va continua pentru totdeauna. Într-o zi, Dumnezeu va crea ceruri noi și un pământ nou, unde „moartea nu va mai fi, nici nu va mai fi jale, nici plâns, nici durere.” (Apocalipsa 21: 4)
Pentru o discuție mai detaliată a acestei întrebări, vă rugăm să citiți „De ce permite Dumnezeu suferința?”
O pandemie este un avertisment
Ca orice boală sau dezastru natural, coronavirusul este un avertisment al lui Dumnezeu.
În Luca 13:1-5, citim cum Isus discută despre tristul eveniment în care care niște iudei au fost măcelăriți de un guvernator roman, iar altii au fost uciși de un turn care s-a prăbușit peste ei. A fost aceasta o judecată specială a lui Dumnezeu asupra acestor grupuri particulare de oameni? Nu, spune Isus. Acești oameni nu erau păcătoși mai răi decât toți ceilalți.
Dar aceste relatări ar trebui să fie luate ca un avertisment, pentru că „dacă nu vă pocăiți, veți pieri deopotrivă”. Astfel, Isus ne învață să vedem dezastrele naturale ca o avertizare din partea lui Dumnezeu. Ceva nu este în regulă în această lume asta duce la consecințe teribile. Oamenii sunt chemați să se pocăiască și să se îndrepte către Dumnezeu, pentru a nu se confrunta cu consecințele eterne ale rebeliunii lor împotriva Lui.
Fii responsabil!
Deci, ce trebuie să facem în calitate de creștini? În primul rând, ar trebui să ascultăm experții medicali și să le urmăm indicațiile. Dacă ne solicită să rămânem acasă de la serviciu, să anulăm o conferință, să amânăm sărbătorile planificate sau să anulăm serviciile bisericii, ar trebui să facem acest lucru, chiar dacă ar putea provoca inconveniente. Este responsabilitatea noastră să ajutăm la prevenirea răspândirii virusului.
Cu mii de ani în urmă, Dumnezeu a oferit poporului Israel instrucțiuni detaliate despre o problemă oarecum similară, și anume bolile contagioase ale pielii.
Vedeți, de exemplu, Leviticul 13 și 14, unde găsim instrucțiuni detaliate despre diagnosticul bolii și măsurile de precauție care ar trebui efectuate atunci când cineva a fost infectat într-adevăr: această persoană ar trebui introdusă în carantină pentru a preveni răspândirea bolii.
Numai atunci când persoana era vindecată complet și vindecarea era confirmată de un „specialist”, această persoană putea reveni la locul său normal în cadrul comunității. (Acest grup particular de boli de piele a avut de-a face cu necurăția și curăția rituală, dar asta nu ține de scopul acestui articol).
Acesta este doar un exemplu al motto-ului „roagă-te și lucrează”: ai încredere în Dumnezeu în circumstanțe dificile și în același timp, fii responsabil.
Nu te teme
Oricât de complicată și amenințătoare ar fi situația, nu trebuie să ne panicăm. În Proverbele 24:10, ni se amintește că „Dacă leșinați în ziua adversității, puterea voastră este mică.” Nu așa ar trebui să reacționeze creștinii. Grija nu ajută deloc.
Dar „a nu-ți face griji” poate fi mai ușor de spus decât de făcut. Nu este întotdeauna ușor să îți păstrezi luciditatea. Însă fiind copii de Dumnezeu, e putem întoarce către El în rugăciune.
Filipeni 4:6-7 ne îndeamnă: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”
Este nevoie de aceeași cantitate de timp și energie pentru a ne face griji ca pentru a ne ruga, dar efectele sunt foarte diferite!
Dumnezeu e în control
În cele din urmă, nu trebuie să ne facem griji pentru că știm că Dumnezeu este în control.
„Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie şi planurile inimii Lui, din neam în neam.” (Psalmul 33:11). El știe ce se întâmplă și ce va fi în lunile următoare. „Nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici conducătorii, nici lucrurile prezente, nici lucrurile care vor urma, nici puterile, nici înălțimea, nici profunzimea, nici nimic altceva în toată creația nu ne vor putea separa de dragostea lui Dumnezeu în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Romani 8: 38-39)