De ce Dumnezeu este numit „Tată”? Răspunsul simplu este că așa Îl numește Scriptura pe Dumnezeu, de exemplu, Isus ne învață în rugăciunea Domnului să spunem: „Tatăl nostru…” (Matei 6:9). Cu toate acestea, este, de asemenea, bun și util să cercetăm puțin mai profund. De ce Îl numește Scriptura pe Dumnezeu „Tată”? Această întrebare ne determină să ne întrebăm cine este Dumnezeu și cum este El?
Isus, Cuvântul, este Dumnezeu
Ioan 1:1-2 spune: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la începu cu Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, înainte de creație, exista Dumnezeu și exista Cuvântul – amândoi sunt Dumnezeu, dar sunt și distincți unul de celălalt. Ioan 1:14 spune că „Cuvântul S-a făcut trup”, o referire la întruparea lui Isus, când Isus s-a născut ca om. Prin urmare, Isus, Cuvântul, este Dumnezeu.
În Ioan 5, Isus se numește apoi pe sine însuși „Fiul” și vorbește de asemenea despre „Tatăl” (5:19-23), o referire la Dumnezeu (5:18). Deci, de ce este numit Dumnezeu Tată? Pentru că, așa este El în veșnicie: Dumnezeu a fost veșnic Tată și a fost veșnic Fiu (și, de asemenea, a fost veșnic și Duhul Sfânt, Ioan 15:26). Această învățătură cu privire la cine este Dumnezeu se numește „Trinitate„. Termenul Trinitate este un cuvânt util care se referă la Dumnezeul din Biblie; adică un singur Dumnezeu, care există în trei Persoane distincte.
Sfânta Treime
Așadar, a spune că Dumnezeu este Tatăl nu este corect din punct de vedere tehnic. Este mai bine să spunem că Dumnezeu este trei Persoane, dintre care una este Tatăl (Dumnezeu Însuși este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt). Biblia se referă la „Tatăl” pur și simplu pentru că acesta este El: El este Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos (Efeseni 1:3).
Cu toate acestea, în mod minunat, Tatăl nu este doar Tatăl Fiului Său, Isus Hristos. Noi putem deveni copiii Săi, adică și noi Îl putem numi pe acest Dumnezeu, „Tatăl nostru”. În Vechiul Testament, când Dumnezeu era pe cale să îl salveze pe Israel din sclavia din Egipt, a spus: „Iată ce spune Domnul: Israel este fiul Meu cel întâi născut…” (Exodul 4:22). Așadar, Dumnezeu îl numește pe Israel fiul Său! Cu toate acestea, prin Vechiul Testament, vedem că Israel nu era un fiu bun, ci mai degrabă era un fiu rebel, neascultător (de exemplu, Psalmul 106:7; 106:43; Isaia 1:2; Ezechiel 2:5).
Nu mai sunt sclavi, ci moștenitori
Prin urmare, Dumnezeu adună pentru Sine un nou popor, incluzând atât evrei, cât și neevrei (Marcu 12:1-12). În Galateni 4:4-7 citim:
„Dar, când s-a împlinit vremea, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub Lege, si astfel sa căpătăm infierea. Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ni L-a trimis în inimi pe Duhul Fiului Său, care strigă: ‘Avva!” adica “Tată”! Așa că nu mai esti rob, ci fiu; și dacă esti fiu, esti si moștenitor prin Dumnezeu.”
Aceasta este minunata veste bună a creștinismului. În versetul 3, Pavel începe prin a spune că galatenii erau sclavii acestei lumi. Dar apoi, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său (Isus) în lume. Prin moartea Sa pe cruce, Isus a răscumpărat un popor pentru Sine și l-a adoptat în familia Sa; aceasta înseamnă că și ei sunt copii ai lui Dumnezeu, avându-L pe Dumnezeu ca Tată. Prin urmare, ei Îi pot spune lui Dumnezeu ‘Abba! Tată!”, cu rezultatul că nu mai sunt sclavi, ci fii (copii) ai lui Dumnezeu.
Aceasta este cu adevărat o veste glorioasă: faptul că putem fi împăcați cu Dumnezeul care a făcut cerurile și pământul, care ne-a făcut și ne deține, și că putem să-L numim Tată și să fim copiii Lui!
Citiți și: Care este caracterul lui Dumnezeu?