Mulți oameni sunt copleșiți și indignați de suferința pe care o vedem în lumea noastră. Întrebarea este adesea formulată:„Dacă Dumnezeu este atotputernic și bun, de ce permite El suferința? Pentru unii, aceasta nu este doar e enigmă logică și abstractă, ci un strigăt profund de disperare, provenit dintr-o durere personală intensă. Experiența acestor oameni este asemănătoare cu cea a regelui David, din cartea Psalmilor: „Sufletul mi-e îngrozit de tot, iar Tu, Doamne, până când întârzii?” (Psalmul 6:3) Din fericire, Tatăl nostru Ceresc, care ne cunoaște nevoile chiar înainte de a cere, a țesut înțelepciunea și încurajarea de care avem nevoie pe întreg parcursul Bibliei, de la început până la sfârșit.
Povestea creației
Biblia începe cu povestea creației. (Geneza 1-2) Aici vedem că Dumnezeu este într-adevăr atotputernic și bun. Dumnezeu este Creatorul necreat al tuturor lucrurilor, (Geneza 1:1) la a cărui cuvânt a început să existe întregul univers din nimic. (Evrei 11: 3) Tot ceea ce a făcut Dumnezeu a fost „foarte bun” (Geneza 1:31), iar primele Sale cuvinte pentru omenire au fost pline de binecuvântare, generozitate și protecție. (Geneza 1: 28-30; Geneza 2: 16-17) Astfel, de la începutul Bibliei, este clar că Dumnezeu este atotputernic și Dumnezeu este bun. La începutul creației, nu a existat suferință.
Biblia se încheie cu o perspectivă a unei noi creații, unde din nou nu există suferință. „Și am auzit o voce tare de pe tron spunând:„Am auzit un glas puternic ieşind de la tron şi spunând: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor). El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că primele lucruri s-au dus.“ (Apocalipsa 21: 3-4). Apoi, sfârșitul Bibliei arată că Dumnezeu este atotputernic și că Dumnezeu este bun; iar în noua creație, nu va exista nicio suferință.
Ce s-a întâmplat?
Ne întrebăm adesea, „De ce există suferință acum? Ce nu a mers bine?” Răspunsul este că, din păcate, chiar dacă creația lui Dumnezeu a început ca o capodoperă și se va încheia ca o capodoperă, ea a fost afectată de păcat și rezultatele acestui lucru sunt văzute și resimțite de toți cei care suntem în viață astăzi: suferința.
Adam și Eva au crezut minciunile Satanei în loc să aibă încredere în Dumnezeu
Geneza 3 înregistrează ceea ce a mers într-o direcție greșită: Adam și Eva au crezut minciunile Satanei, în loc să aibă încredere în Dumnezeu. Astfel, au încercat să trăiască pentru ei înșiși, în loc să-L iubească și să se supună lui Dumnezeu. O consecință inevitabilă a păcatului lor a fost suferința. De îndată ce s-a răzvrătit față de Dumnezeu, le-a fost rușine. (Geneza 3: 7) și frică (Geneza 3: 8-10); astăzi, conștiințele noastre ne determină să avem aceleași sentimente de rușine și frică atunci când nu ascultăm de Dumnezeu. (Romani 2: 14-15) În continuare, în timp ce Adam și Eva au încercat să răspundă pentru păcatul lor, au adus asupra lor durerea relațiilor rupte (Geneza 3: 12-13). Toți am simțit durerea de a fi tratați pe nedrept de ceilalți (Psalmul 27:12). Acest lucru este valabil mai ales pentru cei care încearcă să ducă o viață creștină autentică: (2 Timotei 3:12) așa cum a descoperit Abel, (Geneza 4: 1-10) dacă îl iubești pe Dumnezeu, vei fi persecutat de dușmanii Lui. (1 Ioan 3 : 12) Dacă ne întrebăm: „De ce permite Dumnezeu aceste consecințe ale păcatului?” Biblia ne asigură: Dumnezeu urăște atât păcatul, cât și consecințele păcatului și le lasă să continue pentru totdeauna. (Apocalipsa 21: 8) Totuși, din cauza marii îndurări a lui Dumnezeu, (Iona 4: 2) El amână judecata o perioadă, (Geneza 15:16) pentru a da păcătoșilor mai mult timp pentru a se pocăi. (2 Petru 3: 9) Dumnezeu poate să ne permită să vedem și să experimentăm consecințele păcatului, astfel încât vom începe să înțelegem pentru noi înșine cât de real este păcatul (Romani 7:13) și de ce Dumnezeu urăște atât de mult păcatul. (Psalmul 11: 5)
Blestemul păcatului
Geneza 3 ne arată că suferința poate fi provocată și de blestemul păcatului. Dumnezeu pronunță acest blestem în trei direcții: război cu Satana, (Geneza 3: 14-15) război în familie (Geneza 3:16) și război în lume. (Geneza 3: 17-19) Blestemul aduce în lume suferință suplimentară, cum ar fi activitatea demonilor, (Iov 2:13) posedări demonice, (Matei 15:22; 17:15) orbirea spirituală, (2 Corinteni 4: 4) malformații la naștere, (Ioan 9: 2) boli (Luca 4:38) și dezastre naturale precum foametea. (Fapte 7:11) Unul dintre lucrurile pe care noi (și fără îndoială, și Dumnezeu) le găsim adesea atât de îngrozitoare în ceea ce privește blestemul păcatului este suferința poate părea complet aleatorie și nedreptă. Dacă ne întrebăm: „De ce permite Dumnezeu păcatul?” Biblia ne asigură: Dumnezeu urăște păcatul și îi va pune capăt.(Apocalipsa 22: 3) Până la înlăturarea blestemului păcatului, Isus ne învață să vedem în acest blestem sistemul de avertizare de urgență a lui Dumnezeu: lumea noastră este sub judecata Lui și dacă nu ne întoarcem la El, vom pieri cu toții. (Luca 13: 1-5)
Pedeapsă pentru propriile păcate
Alte suferințe pot fi un rezultat direct al propriilor noastre păcate. Poate că acest tip de suferință este cel mai ușor de înțeles pentru noi: Tatăl nostru Ceresc ne pedepsește pentru păcatul nostru. (Evrei 12: 5-11) La fel cum copiii mici pot avea uneori nevoie de disciplinare pentru binele lor, (Proverbe 19:18) tot așa mulți creștini se pot uita înapoi la vremuri dureroase din viața lor și pot afirma precum Isaia: „Cu siguranţă, spre binele meu am trecut prin această amărăciune, căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa de groapa nimicirii, aruncând înapoia Ta toate păcatele mele.” (Isaia 38:17).
Plata păcatului
Totuși, cea mai tragică dintre toate suferințele este condamnarea pentru păcat: pedeapsa care, ne avertizează Isus, îi așteaptă pe toți cei care nu s-au pocăit .(Matei 25:46; Marcu 9: 43-44; Apocalipsa 14:11) Dacă ne întrebăm de ce Dumnezeu permite această suferință, Biblia ne spune că Dumnezeu nu doar că o permite: El o poruncește activ, (Matei 25:41) deoarece Dumnezeu este sfânt și neprihănit (1 Ioan 1: 5) și ar fi nedrept ca Dumnezeu să lase păcatul nepedepsit pentru totdeauna. (Romani 3: 25-26) Dar, laudă fie lui Dumnezeu! Întreaga Biblie afirmă după porunca glorioasă a lui Dumnezeu ca nu numai păcătoșii neregenerați, ci și Cristos Cel nevinovat avea să sufere condamnarea divină (Marcu 9:12; Luca 24:26, 46; Fapte 3:18; 26: 22-23; 1 Petru 1 : 11) pentru păcatele poporului Său! (Isaia 53: 10-11; Evrei 9:26; 1 Petru 2:24) Pentru că Isus și-a dat viața pentru prietenii Săi, (Ioan 15:13) oricine își pune credința în El este socotit sfânt (Evrei 13:12) și este eliberat de condamnarea finală! (Ioan 5:24) Aleluia – mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul Său de nedescris! Deși Satana nu poate înțelege, (Marcu 8:33) în suferințele lui Cristos vedem dragostea lui Dumnezeu pentru noi. (Galateni 2:20)
Cristos a suferit pentru noi
Deoarece Cristos a suferit pentru noi (1 Petru 2:24), avem atât un răspuns la întrebarea suferinței, cât și putere pentru calea suferinței. (Faptele Apostolilor 14:22) Urmându-L pe Isus, (Marcu 8:34) știm că speranța noastră nu este în zadar, (Romani 5: 3-5) căci Mântuitorul nostru a îndurat suferința și suferă împreună cu noi. (Fapte 9: 4) Putem avea încredere în bunul nostru Păstor care ne conduce prin fiecare încercare cu care ne confruntăm. (Evrei 2:18; 4: 15-16) Pe măsură ce suferințele lui Cristos se revarsă în viețile noastre, descoperim și mângâierea Lui, (2 Corinteni 1: 5-7) care ne încurajează să ne bucurăm chiar și în durere. (Iacov 1: 2) Prin suferință, Mântuitorul nostru ne ține fermi, (Iuda 24) ne perfecționează credința (1 Petru 1: 7) și ne face credincioși autentici, (2 Tesaloniceni 1: 4-5) pe care El îi va păstra credincioși până la sfârșit. (1 Petru 5,10)
Bucurați-vă
Așadar, pentru creștin există un ultim motiv pentru care Dumnezeu permite suferința: să ne îndreptăm către suferințele lui Hristos. Indiferent dacă suferințele noastre provin din consecința păcatului, blestemul păcatului sau sunt o pedeapsă pentru păcat, le vedem pe toate prin lentila crucii și ne bucurăm: „acum nu există CONDAMNARE pentru cei care sunt în Hristos Isus.” (Romani 8: 1) Într-adevăr, „suferințele noastre actuale nu merită să fie comparate cu gloria care va fi descoperită în noi.” (Romani 8:18) „Problemele noastre ușoare și de moment obțin pentru noi o glorie eternă care le depășește cu mult pe toate.” (2 Corinteni 4:17)