Da, imaginea lui Isus care ne este oferită în Sfintele Scripturi este de încredere. Biblia este inspirată de Duhul Sfânt: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire’’ (2 Timotei 3:16). Duhul Sfânt nu i-ar inspira niciodată pe oameni să scrie lucruri neadevărate sau care nu sunt în concordanță cu ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Isus se referă la Duhul Sfânt ca fiind „Duhul adevărului” (Ioan 16:13).
Diferite relatări despre viața și slujba lui Isus
În Biblie există patru relatări diferite despre viața și slujirea lui Isus: Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan. Toate aceste patru relatări sunt scrise din perspective puțin diferite. Acest lucru se datorează faptului că autorii au fost oameni cu personalități și interese diferite. În plus, au scris pentru publicele diferite. De exemplu, Matei a scris pentru evreii care Îl acceptaseră pe Isus ca Mântuitor al lor, în timp ce publicul lui Marcu erau creștinii din popoarele neevreiești.
Toate cele patru Evanghelii au propriile lor trăsături distinctive și împreună zugrăvesc o imagine a lui Isus care ne învață că El este Mântuitorul promis, prin care putem fi împăcați cu Dumnezeu. În Evanghelia după Matei găsim o mulțime de învățături ale lui Isus, care adesea se concentrează asupra textelor Vechiului Testament și explică adevăratul lor sens. Evanghelia după Marcu este mult mai scurtă și conține mai multe relatări de minuni. Astfel, Marcu arată autoritatea lui Isus asupra demonilor, a bolii și a morții; El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Evanghelia după Luca a fost scrisă de Luca, care era medic. Relatarea sa este cea mai lungă dintre toate Evangheliile. Elementul central al Evangheliei lui Luca este faptul că Isus a venit să caute și să salveze pe cei pierduți. Evanghelia lui Ioan este cea mai distinctivă în comparație cu celelalte trei. Ea subliniază faptul că Isus a fost Cel trimis în lume de Dumnezeu. Caracteristic este accentul pus de Ioan pe viața veșnică, care se găsește doar prin credința în Hristos.
Relatările sunt demne de încredere
Relatările despre viața lui Isus sunt demne de încredere, deoarece toate au fost scrise la câteva decenii după ce evenimentele au avut loc. Au fost scrise de oameni care au fost apropiați de Isus sau care au fost informați de oameni care au fost apropiați de Isus. De exemplu, Evanghelia după Ioan a fost scrisă de Ioan, care a fost unul dintre cei 12 ucenici și chiar a făcut parte din cercul restrâns de trei ucenici care L-au însoțit pe Isus la ocazii speciale. Luca nu a fost probabil un martor ocular direct al slujbei lui Isus, dar afirmă la începutul Evangheliei sale că a scris o narațiune conform celor ce i-au fost transmise de martori oculari. Este foarte posibil ca unul dintre informatorii săi să fi fost Maria, mama lui Isus, deoarece citim despre Maria că „a păstrat aceste cuvinte în inima ei” (Luca 2:51). Nici Marcu nu a fost un martor ocular direct, ci, probabil, a fost informat de Petru, care era unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Isus, alături de autorul Evangheliei lui Ioan. În mod interesant, Evanghelia lui Marcu scrie foarte sincer despre slăbiciunile lui Petru (Marcu 8:31-33, 9:5,6; 14:66-72). Iar Evanghelia după Matei a fost scrisă de Matei, un fost vameș care a devenit unul dintre cei doisprezece ucenici.
Duhul Sfânt i-a inspirat pe autori
Putem concluziona că Duhul Sfânt i-a inspirat pe cei patru autori pentru a scrie relatări care se completează reciproc și pentru a zugrăvi o imagine a lui Isus care este demnă de încredere. Mai mult, putem fi siguri că toate relatările se bazează pe informații de la persoane care au fost apropiate de Isus: Matei a fost unul dintre ucenici, Marcu și-a luat informațiile de la Petru, care fusese unul dintre cei mai apropiați trei ucenici, Luca a fost informat de martori oculari, printre care, după toate probabilitățile, și mama lui Isus, iar Ioan a fost, de asemenea, unul dintre cei mai apropiați ucenici.